Cu ce se curăță chitul de rosturi de pe gresie și faianță

Chitul de rosturi este unul dintre cele mai importante materiale folosite la montarea gresiei și faianței, însă exact proprietățile care îi oferă rezistență îl transformă într-un material dificil de curățat după întărire. Compușii din chit creează o peliculă dură și foarte aderentă, mai ales pe suprafețele mate sau poroase. De aceea, trebuie să știi cu ce se curăță chitul de pe gresie, ce soluții chiar au efect și de ce curățarea trebuie să fie făcută rapid. 

Ce să știi despre chitul de rosturi

Chitul de rosturi este materialul folosit pentru umplerea spațiilor dintre plăcile de gresie și faianță. Deși este perceput drept un detaliu estetic, rolul chitului este mult mai important. Acesta contribuie la stabilitatea întregului montaj și împiedică pătrunderea apei, murdăriei și bacteriilor între plăcile ceramice.

În băi, bucătării sau alte spații expuse umezelii, rosturile corect executate sunt esențiale pentru protejarea suportului de infiltrații și pentru prevenirea apariției mucegaiului. Fără chit, apa poate pătrunde în stratul suport și poate afecta adezivul sau chiar structura peretelui și a pardoselii.

Cele mai utilizate tipuri de chit sunt cele pe bază de ciment, însă există și variante epoxidice, flexibile sau hidrofobizate, folosite în funcție de condițiile spațiului. Chitul clasic conține, în general, ciment, nisip foarte fin, pigmenți, rășini polimerice și diferiți aditivi care îi oferă rezistență și elasticitate.

De ce se curăță atât de greu chitul de rosturi uscat

Una dintre cele mai mari greșeli făcute după montarea gresiei și faianței este amânarea curățării finale. Mulți meșteri cred că urmele de chit pot fi spălate fără probleme și după câteva ore sau chiar a doua zi. Însă, chitul începe să se întărească foarte repede după aplicare, iar ulterior devine imposibil de îndepărtat. 

În funcție de produs, temperatură și nivelul de umiditate din încăpere, pelicula superficială poate începe să se fixeze în doar 15, maxim 30 de minute. După câteva ore, materialul devine deja mult mai dur, iar după aproximativ 24 de ore capătă o rezistență ridicată.

Explicația ține de reacțiile chimice din compoziția cimentului și a rășinilor. Acestea formează legături solide cu suprafața ceramică și pătrund inclusiv în porii sau în microfisurile plăcilor, după cum am menționat. De aceea, pe gresia mată sau texturată, urmele sunt adesea mult mai greu de îndepărtat decât pe faianța lucioasă.

Ulterior acestui fenomen, se încearcă curățarea resturilor de chit cu obiecte abrazive, șpacluri metalice sau bureți foarte duri. Aceste soluții pot zgâria suprafața ceramică și pot deteriora inclusiv rosturile dintre plăci. În cazul chitului epoxidic, problema este și mai mare, deoarece acesta este conceput să reziste inclusiv la substanțe chimice și la umezeală intensă.

Ce produse curăță chitul de pe gresie și faianță

Pentru îndepărtarea chitului întărit există produse profesionale special formulate pentru reziduurile de ciment sau pentru depunerile epoxidice. Aceste soluții sunt considerate cele mai eficiente și mai sigure metode atunci când sunt utilizate corect.

Cele mai folosite sunt:

• detergenții acizi pentru reziduuri de ciment;
• soluțiile pentru pelicula de ciment;
• decapanții pentru chit epoxidic;
• produsele de curățare post-construcție.

Majoritatea acestor soluții conțin acizi controlați sau substanțe active care reacționează chimic cu depunerile minerale și le înmoaie fără să afecteze suprafața ceramică. Practic, acestea dizolvă pelicula de chit și permit desprinderea ei prin frecare ușoară.

Procesul corect presupune, de regulă, umezirea suprafeței înainte de aplicarea produsului. Soluția se lasă apoi să acționeze câteva minute, conform instrucțiunilor producătorului, după care suprafața se curăță cu bureți abrazivi fini, perii din nylon abraziv sau lavete din microfibră. La final, zona trebuie clătită foarte bine cu apă curată. 

Este important ca produsele să fie alese în funcție de tipul suprafeței. Asta pentru că, de exemplu, soluțiile acide nu sunt recomandate pentru marmură, travertin, piatră naturală sau alte materiale sensibile la acizi, deoarece le pot afecta finisajul.

În cazul chitului epoxidic, sunt necesari decapanți speciali pe bază de solvenți. Aceștia funcționează cel mai bine dacă sunt folosiți cât mai repede după montaj. După întărirea completă, inclusiv produsele profesionale pot necesita mai multe aplicări și timp mai mare de acțiune. 

De asemenea, încăperea trebuie aerisită corespunzător, iar utilizatorii ar trebui să poarte mănuși și, uneori, ochelari de protecție, deoarece unele substanțe pot fi iritante pentru piele sau pentru căile respiratorii. 

Metode naturale pentru curățarea chitului

Atunci când nu există la îndemână produse profesionale, anumite metode naturale pot ajuta la îndepărtarea depunerilor ușoare de chit. Totuși, eficiența acestora depinde foarte mult de cât de întărit este materialul și de tipul chitului folosit.

Una dintre cele mai cunoscute soluții este amestecul de oțet și apă caldă. Oțetul conține acid acetic, care poate contribui la dizolvarea depunerilor minerale fine rămase pe suprafața ceramică. De regulă, soluția se prepară din părți egale de apă caldă și oțet, se aplică pe pete și se lasă câteva minute înainte de frecare.

Totuși, această metodă trebuie folosită cu atenție și nu este recomandată pentru piatră naturală sau suprafețe sensibile la acizi deoarece poate afecta finisajul.

O altă variantă des folosită este bicarbonatul de sodiu. Acesta funcționează ca un abraziv fin și poate ajuta la desprinderea depunerilor superficiale fără să zgârie puternic suprafața. De obicei, se prepară o pastă din bicarbonat și apă, care se aplică pe pete și se freacă ușor cu o perie moale sau un burete.

Pentru depunerile mai persistente de chit, se poate combina bicarbonatul cu oțetul. Reacția efervescentă produsă poate ajuta la desprinderea reziduurilor, însă eficiența este limitată atunci când chitul este foarte vechi sau epoxidic.

O soluție alternativă de curățare a resturilor de chit este și curățarea cu abur. Aparatele cu abur pot înmuia depunerile de chit și permit desprinderea lor fără utilizarea unor substanțe chimice agresive. Metoda este apreciată mai ales pentru suprafețele sensibile sau pentru curățarea în spații închise.